Creștinii cântă

Intrau creștinii în arene și pe genunchi cântau cântări; Mergeau spre moartea lor cu pace, cu ochii ațintiți spre zări. Înconjurați de lei si fiare mulțimi de sfinți îngenuncheau Cu inimile împăcate, pe Domnul lor Îl lăudau... Intrau creștinii-n închisoare din parți in parți împresurați, Din pricina credinței sfinte stăteau închiși, nevinovați. Și acolo jos ei împreună în glas și duh se închinau, Cântau cântări de bucurie de zidurile tremurau! Trecură vremi și generații, popoare multe, împărați, Și iată stăm aici cu toții creștini de Miel răscumpărați. Nu suntem nici legați în lanțuri, nici de păgâni înpresurați Și vreau pe voi creștini de astăzi să vă întreb: voi, mai cântați? De ce când noi avem de toate, și binecuvântări din plin, Când avem har și sănătate și libertăți ca și creștin, De ce nu mai rasună imnuri și să se clatine acest loc? De ce nu ne mai e cântarea cu dor, cu lacrimi și cu foc? Nu mai avem oare motive pe Dumnezeu să lăudăm? Să fie gata oare harul să nu putem să ne închinăm? De ce când ceilalți cântă imnuri suntem așa nepăsători? De ce rămân pecetluite buzele noastre atâtea ori? De ce stăm muți la închinare și nu cântăm cu foc și noi? De ce stăm surzi când Duhul Slavei ne dă atâtea cântări noi? Veniți să ne închinăm cu Duhul așa cum Domnul ne-a învățat, Și să-i cântăm cu adorare: Isus să fie Laudat! Isus iubirea vieții mele te rog ca sa aprinzi pe altar Cântarea noastră să aducă și foc din cer și sfântul har! Și să cântăm cu bucurie așa cum alții au cântat, Și în cântul nostru să se vadă că Tu ești Viu și Adevarat! Să îți cântăm și-n încercare, cu acel fior neîntinat; Cu același dor, cu aceiași râvnă cum mii de oameni ți-au cântat! Și într-o zi în veșnicie cu toți să îți cântăm senini: Și cei dintâi și următorii, și noi și ultimii creștini. Amin